Comemorarea a 200 de ani de la ocupaţia Basarabiei nu a fost pe placul unor politicieni, care pretind a fi patrioţi. În schimb ziua biruinţei cuiva asupra altcuiva se serbează ca pe timpuri, de parcă 9 mai ne-a adus fericirea naţională.

Războiul încă nu era terminat, delimitarea teritoriilor şi sferele de influenţă încă nu erau clare, dar sovieticii gospodăreau în Basarabia ca la ei acasa. Au mobilizat 300 de mii de recruţi ca din propria ţară şi i-au trimis aproape neinstruiţi pe linia întâi, ne mai vorbind de unităţi de transport, animale de tracţiune, furaje şi produse alimentare. Au căzut în lupte sute de mii, lăsând în urmă mii de copii orfani în sărăcie şi mizerie.

Prin urmare şi basarabenii prin jertfele lor şi-au adus aportul la victoria sovieticilor. Dar cum au fost răsplătiţi? Cu jafuri, violuri şi represiuni nefondate, cu nimicirea intelectualităţii băştinaşe, cu foamete organizată şi deportări în masă. Ca rezultat şi-au pierdut viaţa sute de mii de oameni paşnici şi nevinovaţi. Au avut de suferit şi cei înstăriţi şi cei săraci. Primii din cauza deportărilor şi altor represiuni politice, ultimii din cauza foametei, un adevărat genocid. Cu părere de rău mulţi se fac a uita. Se zice că cei ce uită istoria, riscă să o repete. Soarta basarabenilor dovedeşte cu prisosinţă acest adevăr. Dacă deportările în masă din 1812, 1824 şi 1843 au fost date uitării, ulterior s-au repetat în 1940, 1949 şi 1951. Numai naivii şi trădătorii mai cred în sinceritatea şi bunăvoinţa celor care ne-au subjugat timp de 200 de ani şi continuă să ne ţină sub influenţă economică şi politică.

Acuma suntem independenţi de mai mult de 20 de ani cu armată străină în coaste. Halal de aşa independenţă sub influenţa fostei puteri coloniale, cu guvernanţi care nu cer retragerea armatei ruse şi nu apără interesele producătorilor autohtoni. Nu sunt în stare să curme corupţia şi repunerea în drepturi a persoanelor foste represate şi deposedate abuziv de avere de către regimul totalitar comunist. Cât priveşte integrarea în Uniunea Europeană, apoi armata rusă şi are menirea de a împiedica acest lucru, alături de alte probleme care nu se rezolvă timp de peste 20 de ani cum ar fi repunerea în drepturi a victimelor represiunilor politice. Pe parcursul mai multor ani autorităţile au evitat abordarea acestei probleme, sperând probabil că, odată cu trecerea timpului numărul acestor persoane va deveni tot mai mic. Astfel pot proceda numai cei străini de necazurile băştinaşilor. Statul, pe lângă despăgubirile materiale ar trebui să prevadă şi achitarea sumelor prejudiciilor morale. Ţările europene care s-au confruntat cu problema deportărilor şi represiunilor politice demult au depăşit-o prin acordarea compensaţiilor morale acestor persoane. Compensaţiile respective se cuvine să le achite ţara vinovată de represii, care a obligat prin forţă în condiţii inumane zeci de mii de oameni nevinovaţi să muncească fără remunerare la construcţia diferitor obiective pe teritoriul Federaţiei Ruse, ce activează şi in prezent, aducând venituri substanţiale statutului respectiv. Germania a abordat problema similară în mod civilizat. A plătit compensaţii generoase persoanelor din diferite ţări, care au fost obligate forţat să muncească în timpul războiului pentru economia germană.

Prin Hotărârea Parlamentului R. Moldova de punere în aplicare a Legii privind reabilitarea victimelor represiunilor politice, statul nostru şi-a asumat o serie de obligaţii, inclusiv abordarea cu Guvernul Federaţiei Ruse, succesor al URSS, a problemei obţinerii de mijloace băneşti pentru compensarea pagubelor pricinuite cetăţenilor R. Moldova supuşi represiunilor politice asemenea ţărilor baltice. Deşi sunt suficiente posibilităţi de a pune problema, Guvernul R. Moldova preferă să nu întreprindă nici o măsură în acest sens.

Nu există nici un caz de condamnare a persoanelor, care au participat nemijlocit la represiuni, deşi legislaţia în vigoare prevede acest lucru. Din contra, unele persoane vizate dispun de mai multe facilităţi decât persoanele care au fost represate, ce continuă să trăiască în lipsuri şi greutăţi.

În curând se vor petrece la Chişinău şi în alte localităţi din R. Moldova întruniri, adunări şi mitinguri în memoria celor deportaţi la 13 iunie 1941 şi 6 iulie 1949. De obicei conducerea de vârf nu participă, nu-i doare, nu au nimic de spus, sau vin cu promisiuni goale. Probabil nici într-o ţară nu există asemenea atârnare faţă de durerile propriului popor. Populaţia Basarabiei în ultimii 200 de ani a trecut prin mari tragedii, a avut de înfruntat multe greutăţi şi necazuri din cauza străinilor, care continuă şi în prezent.

Tinerii disperaţi de asemenea condiţii de viaţă pleacă peste hotare pentru a-şi câştiga existenţa. Acesta este alt val de deportări, de data aceasta benevole, fără escortă, dar goniţi în urma aceloraşi consecinţe, care se ţin lanţ în ultimii 200 de ani. Femei şi bărbaţi îşi lasă copiii mici în grija buneilor şi rudelor. Unii pleacă pentru mulţi ani, iar copiii cresc fără căldura mamei ori sprijinul tatei. Multe familii se destramă din cauza despărţirilor îndelungate, provocând traume morale şi pierderi irecuperabile. Câţi ani vor mai fi simţite consecinţele tragediei naţionale nu poate şti şi omul simplu. Oamenii trăiesc cu speranţa, că dreptatea v-a triumfa. Cât vor mai aştepta?

                                                                                  Articol de: Anatolie Corj                                                   (Preşedintele  Asociaţiei victimelor regimului comunist şi a veteranilor de război ai Armetei Române)

Ideea înălțării unui monument în memoria persoanelor deportate din comuna Cuhnești, r-n Glodeni, a apărut în sînul AO„Victimile regimului comunist” din R. Moldova.

Președintele Asociației, Corj Anatolie, s-a adresat cu această propunere primarului comunei date, dlui Ion Bețișor, care a fost receptiv și a contribuit la realizarea acestei idei nobile.

Monumentul, reprezintă o cruce masivă din stejar pe care sînt scrise numele celor represați, printre care și a remarcabilului om politic, Constantin Leancă.

Inaugurarea a avut loc în luna mai 2012 printr-o slujbă religioasă de pomenire a victimelor și a culminat cu sfințirea crucii.

La eveniment au participat locuitorii comunei și Anatolie Corj sosit de la Chișinău însoțit de unele personalități ai culturii noastre: Ion Buga, Boris Vasiliev și Boris Movilă care au supliniat plăcerea de afi prezenți la eveniment și au apreciat gestul de comemorare a celor ce au avut de suferit în anii de tristă amintire.

Invitații din Capitală au avut cîte un discurs în fața celor prezenți. Astfel, Ion Buga, deputat în primul Parlament al RM, a vorbit despre adoptarea Legii cu privire la restituirea averii confiscate abuziv în perioada deportărilor în masă. Totodată, dl Buga a dăruit bibliotecii Liceului din comună  cartea sa „Basarabia română la cumpănă de milenii”, ce a fost recent editată.

Despre reprisiunile oamenilor de cultură și intelectualilor băștinași a vorbit cu lux de amănute ciniastul Boris Movilă.

Scriitorul Boris Vasiliev, s-a referit la ororile deportărilor de pe urma cărora a avut de suferit și familia sa.

Dumnealui a menționat că o astfel de cruce a fost înălțată și în satul său Sărătenii-Vechi, r-n Telenești la care și-a adus aportul.

„Stalin mi-a furat copilăria”, este cartea în care domnia sa descrie tragedia acestor evenimente. Autorul a făcut cadou cîteva exemplare Liceului din localitate prin persoana directoarei, Laurenția Moloșnic.

În discursul său, președintele Asociației, dl Corj, și-a îndemnat consătenii să păstreze memoria victimelor represiunilor comuniste și a celor care au murit din cauza foametei organizate de regimul bolșevic. Să cinstească memoria înaintașilor, să păstreze datinile și obiceiurile strămoșești ce va garanta dăinuirea neamului nostru în istorie.

Organizatorii evenimentului și-au exprimat speranța că astfel de monmente să fie edificare în cît mai multe localități din Basarabia.